17/11/2024
Cu puțin înainte de a urca la Ceruri, Ștefan cel Mare s-a adresat urmașilor:
– …În multele mele bătălii, am înțeles că dușmanii nu ținteau moartea mea. Ei ținteau moartea Moldovei. De aceea, cînd am avut noroc în războaie, nu eu, ci Moldova le-a avut. Cu aceste gînduri, vă las drept moștenire nu Țara, ci datoria de a lupta cu trup și suflet pentru ea. Țineți minte vorbele mele: o țară este la fel ca o cetate. Niciodată nu poate fi cucerită din afară, dacă nu este distrusă din interior. Trădarea și cearta dintre frați – iată cauza slăbiciunii unui neam. Dacă nu veți sta umăr lîngă umăr ca niște frați adevărați, atunci veți ceda străinilor nu numai moșiile țării, dar și sufletul ei… Ea, Țara, nu este nici a mea, nici a străbunilor mei și nici a voastră! Ea aparține urmașilor noștri de azi, de mîine și dintotdeauna! De dragul lor, vă cer să nu vă închinați în fața nimănui. Să fiți uniți și liberi! Aceasta e ultima poruncă a celui care v-a fost mai mult decît un domn. V-a fost părinte…
(Fragment din Testamentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt)
