09/05/2026
*[Poza 1 — close-up zbârciog în mână]*
Zbârciog negru (Morchella elata). Apare primăvara, vreo 3-4 săptămâni, prin păduri de conifere și margini de drum forestier. Nu se cultivă nicăieri în lume la scară comercială — tot ce găsești în comerț e cules din natură. Se mănâncă numai gătit. Crud e ușor toxic. La unt, 5 minute, e suficient. Locul exact unde a fost găsit rămâne clasificat, conform uzanțelor internaționale ale culegătorilor de ciuperci.
*[Poza 2 — exemplarul lung, ținut în mână deasupra coșului]*
Același Morchella elata, altă formă. Zbârciogul negru poate fi rotunjit sau alungit — nu e o altă specie, e variație naturală în funcție de condițiile de sol și umiditate. Acesta a crescut probabil în condiții mai umede. Structura în fagure a pălăriei e caracteristica de identificare principală — nu se confundă cu nimic periculos dacă știi ce cauți.
*[Poza 3 — coșul plin]*
Recolta zilei. Coșul de răchită e varianta corectă pentru transportul ciupercilor din pădure — permite aerisire și, important, sporii cad prin împletitură înapoi pe sol în timp ce mergi. Plasticul închis accelerează degradarea și nu contribuie cu nimic la pădure. Detaliu mic, consecință pe termen lung.
*[Poza 4 — zbârciogii pe tocător]*
Pregătiți pentru curățat. Zbârciogul negru e scump pe piață — între 80 și 150 lei/kg proaspăt în România, mai mult uscat. Motivul: sezon scurt, nu se cultivă, se strică rapid după cules. Trebuie gătit în ziua culesului sau cel mult a doua zi. Uscarea e singura metodă de conservare pe termen lung — își păstrează aroma bine. Am congelat câțiva — o să vedem cm se prezintă după ceva vreme.
*[Poza 5 — Amber în baltă]*
Amber, Brac german. A participat și ea la expediție. Evaluare personală: 10/10 pentru entuziasm, 2/10 pentru că nu a găsit nicio ciupercă și s-a așezat în singura baltă de pe drum. Proprietarul confirmă că e comportament obișnuit.
Asta e o zi normală de aprilie la Hangu.