06/09/2022
Povestea mea
Cine sunt eu? Perioada prescolara.
In vremuri de mult apuse, in comuna Balcesti din judetul Valcea, ma nasteam eu. Era ziua de 7 februarie 1984, marti la ora 7:30.
M-am nascut intr-o familie modesta din Romania comunista a lui Nicolae Ceausescu.
Parintii mei, Ion si Lenuta, lucrau pentru binele societatii comuniste, tata fiind frezor iar mama mea croitoreasa.
Un an mai tarziu, a venit pe lume si fratele meu, Miti ( Dumitru d**a numele de botez).
Am avut o copilarie frumoasa.
Imi amintesc cu placere de dudul din curtea casei, de sub care, in noptile calduroase de vara, vedeam un cer plin de stele. Bunicul ne incropea rapid din paie si cateva paturi un pat improvizat in curte.
Imi amintesc gradina din spatele caselor, cu vie cu struguri dulci, capsuni rosii si frumoase, piersicul si prunul, padurea de salcami in pamantul careia gaseam tot felul de lucruri interesante. Gradina de legume de unde mancam castraveti, rosii si morcovi, direct de la sursa.
Imi amintesc Caminul Cultural de langa casa noastra, unde pe la vreo 4 anisori am urcat pe scena la o serbare scolara si am recitat " Ce te legeni? " de Mihai Eminescu.
Putul din curte, cu apa rece si cristalina, in galeata caruia, bunica mea lasa o sticla de vin la rece pentru cand se intorceau de la CAP.
Magazinul alimentar de peste drum de casa noastra, de unde bunicul ne cumpara Eugenia si bomboane de menta, caruta cu coviltir care aducea paine proaspata, calda si gustoasa.
Imi amintesc drumul de pamant, pe santurile caruia, ne balaceam cu gastele d**a o ploaie de vara si pe care am invatat sa merg pe bicicleta d**a ce capul meu a reusit sa treaca peste coarnele acesteia.
Imi amintesc paraul cu podul de lemn ce facea legatura cu satul vecin si in apele caruia cautam broaste testoase.
Imi amintesc si de Nicusor, nepotul vanatorului satului, cu care construiam tot felul de masinarii, din volane de tractor si rulmenti, cu care sa ne dam pe drumul de pe coasta.
Imi amintesc de camionul albastru, dezafectat si ruginit, pe care il "conduceam" de fiecare data cand bunica ne lua cu ea la CAP.
Imi aduc aminte de mirosul de musetel, din diminetile racoroase si plantele pline de roua, printre care alergam cand ne petreceam parintii atunci cand plecau la Dragasani.
Imi amintesc caruciorul maro, tricicleta rosie, calutul galben, gasca gonflabila si prima mea gagica ( o papusa 🤣🤣🤣 ).
La fel de bine imi aduc aminte si de soba fierbinte de teracota, in fata careia, in noptile lungi de iarna, bunica ne citea povesti nemuritoare. Parca vad luptele dintre Fat-Frumos si Zmeul cu buzdugan, lupte pe care le vedeam in jocul flacarilor din soba proiectate pe peretii casei.
Imi amintesc animalutele din coca, pe care le faceam cand bunica cocea paine pe vatra si zapada rece si alba in care ne jucam dar si calaritul porcului la Craciun.
Am atatea amintiri frumoase din perioada prescolara. Aceste amintiri par atat de reale cand inchid ochii. Simt bucuria ca le-am trait dar si tristetea ca poate, am crescut prea repede.....
