07/02/2026
Despre impozitul pe bunurile imobile.
După aprobarea și prezentarea valorilor actualizate ale bunurilor imobile din Republica Moldova - valori care urmează să fie aplicate în scopuri fiscale începând cu anul 2027 - în spațiul public s-a conturat rapid percepția că statul ar urmări, prin acest proces de evaluare în masă, o înăsprire a regimului fiscal pentru proprietari.
Este, fără îndoială, un pas nepopular, mai ales atunci când este vorba de o reformă fiscală. Însă, dincolo de reacțiile firești, trebuie privit contextul mai larg: această măsură nu este doar oportună, ci necesară pentru sănătatea economică a comunităților noastre.
În linii generale, Statul, iar la nivel operațional, autoritățile publice locale, nu este un „agent economic” care își generează veniturile din activități comerciale, ci din impozite. Adică, funcționarea localităților depinde în mod direct de impozite. Din aceste resurse sunt întreținute drumurile, iluminatul public, instituțiile educaționale, infrastructura tehnico-edilitară și numeroase alte servicii fără de care confortul cotidian ar deveni rapid un lux.
Realitatea este că, până în prezent, impozitul pe bunurile imobile a fost calculat în baza unor valori estimate între anii 2004 - 2006 - o epocă economică aproape geologică, dacă ne raportăm la dinamica pieței imobiliare din ultimele două decenii. Consecința? Bugete locale structurale fragile și o dependență cronică de transferuri, granturi și credite externe. Cu alte cuvinte, multe comunități au funcționat ani la rând nu prin propria capacitate financiară, ci prin sprijin din exterior.
Actualizarea valorilor nu este, așadar, doar o ajustare tehnică, ci este un pas spre maturizarea financiară a administrațiilor locale și spre consolidarea autonomiei acestora.
Un aspect esențial care merită clarificat: majorarea valorilor impozabile nu înseamnă automat majorarea impozitului în aceeași proporție.
Suma impozitului nu este stabilită de autoritățile centrale, ci de fiecare primărie în parte, prin cota de impozitare aplicată la valoarea estimată. Conform Titlului VI al Codului fiscal, această cotă este în mărime de minim 0,05%, iar cota aplicată este stabilită anual, nu "o dată și pentru totdeauna". De obicei, primăriile din Republica Moldova, aplică cota de impozitare de aproximativ 0,1%. Pentru Chișinău, de exemplu, după mai mulț ani, pentru anul 2026, cota de impozitare a fost majorată de la 0,1%, la 0,185%, mărimea impozitului pentru fiecare imobil fiind determinată în baza acelorași valori cadastrale estimate acum două decenii.
Această flexibilitate oferă autorităților locale un instrument de echilibru: ele își cunosc cel mai bine locuitorii, veniturile și realitățile economice, iar cota poate fi ajustată astfel încât sarcina fiscală să rămână suportabilă, inclusiv prin scutiri la impozitul pe bunurile imobile a unor categorii de proprietari (pensionari, invalizi ș.a.) prevăzute de Titlul VI al Codului fiscal.
Da, impozitul va crește. Dar nu în mod catastrofal, așa cm se teme o parte a societății. În schimb, va crește și capacitatea comunităților de a investi în propria dezvoltare. Există o relație directă între nivelul veniturilor locale și calitatea vieții: localități mai bine finanțate înseamnă servicii publice mai bune, inclusiv posibilități mai mari de întreținere și dezvoltare a instituțiilor preșcolare și școlare (ex: grădinițe, gimnazii și licee), infrastructură modernizată și, în timp, proprietăți mai valoroase.
Un detaliu important pentru corecta înțelegere a acestor valori: în realitate, ele reflectă aproximativ nivelurile pieței imobiliare din jurul anului 2021, nu pe cele din prezent. Prin urmare, nu poate fi vorba despre o supraevaluare, ci mai degrabă despre o recuperare a unui decalaj acumulat în timp.
Câteva precizări practice pentru proprietari:
1. Nu utilizați valoarea estimată în scop fiscal ca reper/valoare indicată în contractele pentru tranzacții. În contracte trebuie indicat prețul real - cel convenit, de fapt, de către vânzător și cumpărător.
2. Dacă nu cunoașteți valoarea de piață a imobilului la momentul dobândirii (donație, moștenire), este prudent să solicitați un raport de evaluare care va fi prezentat Biroului Notarial, iar valoarea de piață, determinată în cadrul acestui raport, va fi indicată ulterior în contractul respectiv (donație, moștenire), obiect al căruia fiind un bun imobil concret. Aceasta poate reduce semnificativ impozitul pe venit din eventualul câștig de capital, care, simplificat, reprezintă 6% din diferența dintre prețul de "procurare" indicat în contract și cel de vânzare ulterioară. Aceleași consecințe se referă la cazul din punctul precedent.
3. Valorile estimate pentru impozitare nu sunt și nici nu ar putea fi utilizate pentru garantarea împrumuturilor (pentru gajare în Bănci comerciale și organizații de creditare nebancare) sau în alte scopuri, decât cele fiscale. Valoarea estimată pentru impozitare nu reflectă particularitățile fiecărui imobil și nu reflectă valoarea de piață la o dată concretă de evaluare (data gajării/accesării creditului/donației/moștenirii/vânzării/cumpărării/stabilirii valorii arendei/superficiei etc.).
4. Rolul valorilor estimate pentru impozitare este strict fiscal: stabilirea bazei de calcul a impozitului, în funcție de cota aplicată de primărie.
În esență, această reformă nu trebuie privită ca o povară, ci ca o recalibrare necesară după ani în care realitatea economică și cea fiscală au mers pe drumuri diferite. Uneori, progresul începe exact acolo unde confortul se termină, iar întrebarea corectă nu este dacă vom plăti mai mult, ci dacă vrem să trăim în comunități care își permit să evolueze.
