30/09/2026
# Raportul ONPCSB despre imobiliare: problema nu este numărul de formulare, ci ce știe agenția despre tranzacție
**Doar 7% dintre agențiile imobiliare care au răspuns la chestionarele ONPCSB au declarat că verifică sursa fondurilor clienților. În perioada 2021–2024, agențiile nu au transmis niciun raport de tranzacție suspectă către Oficiu.** Sunt două constatări care ar trebui să deschidă o discuție serioasă în profesia noastră.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) a publicat pe site-ul său un raport de evaluare a riscurilor pentru agențiile și dezvoltatorii imobiliari. Documentul analizează date și răspunsuri colectate în principal pentru perioada 2021–2024. Nu introduce, prin el însuși, o lege nouă. Arată însă unde sunt vulnerabilitățile și ce practici trebuie îmbunătățite.
# # Ce spun cifrele care contează pentru agenți
**7% verifică sursa fondurilor.** Raportul observă că multe agenții presupun că verificarea clientului și a banilor folosiți în tranzacție este responsabilitatea notarului. Numai 7% dintre agențiile respondente au declarat că efectuează verificări ale sursei fondurilor. Notarul are propriile obligații, însă existența unui notar în tranzacție nu înlocuiește procedurile care revin agenției.
**Zero rapoarte de tranzacții suspecte de la agenții în patru ani.** Pentru 2021–2024, ONPCSB consemnează 16 astfel de rapoarte transmise de dezvoltatori imobiliari și niciunul de agențiile imobiliare. Cifra zero nu demonstrează că nu au existat situații care necesitau analiză. Raportul indică posibilitatea ca obligațiile și procedurile de raportare să nu fie suficient cunoscute sau aplicate.
**42% nu verifică listele de sancțiuni.** Dintre agențiile care au răspuns, 35% au declarat că efectuează aceste verificări, iar 42% că nu le efectuează. De asemenea, **61%** verifică dacă tranzacțiile implică părți nerezidente sau din jurisdicții cu risc ridicat. Cifrele arată de ce o procedură standard, aplicată în fiecare dosar relevant, este mai sigură decât întrebarea „mi se pare mie clientul în regulă?”.
**23% nu au un proces regulat de monitorizare a relației cu clientul.** Alte agenții își actualizează informațiile anual, la tranzacții semnificative ori când apar schimbări în profilul clientului. Important este ca agenția să știe *când* reia verificarea și *cine* o face.
**65% verifică manual tranzacțiile atipice sau de valori mari**, potrivit răspunsurilor analizate. Munca manuală nu este greșită în sine, dar devine vulnerabilă când informațiile sunt împrăștiate în emailuri, mesaje, formulare și dosare pe hârtie.
Aceste procente descriu respondenții chestionarelor ONPCSB. Raportul însuși atrage atenția că dimensiunea sectorului și numărul limitat al controalelor la fața locului cer prudență în generalizarea rezultatelor.
# # Ce ar trebui să observe agentul într-o tranzacție?
ONPCSB enumeră exemple concrete: o sumă mare care nu se potrivește cu informațiile oferite despre client, refuzul de a furniza date necesare verificării, o schimbare neașteptată a modului de plată, cumpărarea pe un alt nume decât cel din relația inițială cu agenția sau intenția de a plăti numerar până la limita permisă.
**Un semnal de risc nu înseamnă o acuzație.** Agentul nu este anchetator și nu stabilește vinovăția cuiva. Rolul său este să nu ignore neconcordanța, să documenteze ce a constatat și să urmeze procedura agenției pentru analiza și, dacă este cazul, raportarea situației.
În cazul unei firme cumpărătoare, întrebarea nu se oprește la numele societății. Contează și identificarea persoanei care o controlează în realitate — beneficiarul real. În tranzacțiile cu părți din alte țări, verificările pot necesita atenție suplimentară.
# # Ce concluzii tragem noi, în CPI
**Prima:** profesia nu se poate apăra spunând „se ocupă notarul”. Fiecare participant are rolul lui. Agentul intră adesea în contact cu clientul cu mult înainte de semnare și poate observa lucruri care nu apar într-un act.
**A doua:** conformitatea nu se rezolvă printr-un teanc mai mare de formulare. Se rezolvă printr-un proces clar: identificarea clientului, evaluarea riscului, documentarea verificărilor, actualizarea datelor și escaladarea situațiilor neobișnuite către persoana responsabilă.
**A treia:** digitalizarea poate ajuta enorm, dacă este construită pentru practica agentului. Un CRM poate cere datele potrivite la momentul potrivit, poate semnala un dosar incomplet și poate păstra istoricul verificărilor. Nu trebuie însă să decidă automat că un client este „suspect” și nu poate înlocui analiza umană.
**Poziția CPI este simplă:** susținem verificări proporționale cu riscul, proceduri inteligibile pentru agențiile mici și instruire practică pentru agenți. Clienții serioși au și ei de câștigat dintr-o tranzacție bine documentată. Profesionalizarea pieței începe când putem explica nu doar *ce proprietate vindem*, ci și *cum am gestionat responsabil tranzacția*.
**Sursa:** [Raportul de evaluare sectorială ONPCSB pentru agenții și dezvoltatori imobiliari](https://onpcsb.ro/ro/a/241/raport-de-evaluare-sectoriala-a-riscurilor-de-spalare-a-banilor-si-finantare-a-terorismului-pentru-sectorul-imobiliar---agentii-imobiliare-si-dezvoltatori-imobiliari), în special paginile numerotate 24, 33–35, 43, 65, 69 și 98–104.