07/09/2018
Scurt istoric despre notiunea de valoare
Noţiunea de valoare si teoriile acesteia au apărut in secolul al XVIII. Părintele noţiunii de „valoare”, A Smith (1721-1790), considera ca valoarea este un fenomen obiectiv, creata din combinaţia celor patru factori de producţie – pământul, capitalul, munca şi coordonarea acestora. El a pus în discuţie relaţia între factorii de bază care creează valoarea şi raportul cerere – ofertă pe piaţă, propunând o teorie a valorii bazata pe costul de producţie.
De-a lungul timpului teoria valorii a fost regândita si reanalizata pe noi principii. O mare importanta a avut-o cartea lui J.S. Mill (1806-1873), “Principiile economiei politice” (1848), lucrare ce reprezintă sâmburele evaluării pe baza profitului. In secolul al XIX Marx (1818-1883) a formulat teoria valorii muncă, apreciind că valoarea tuturor bunurilor este rezultatul direct al muncii.
Secolul XX este reprezent de A. Marshall (1842-1924) care este considerat precursorul teoriei contemporane a valorii, ce a îmbinat ideile ofertă – cost ale clasicilor cu teoria cerere – utilitate.
Cea mai recenta teorie a valorii ne este data de George Soros (1930), in cartea sa „Noua paradigma a pieţelor financiare” in care ne prezinta „teoria reflexiei”, considerand ca cele doua componente ale pieţei, cererea si oferta, formeaza prin interactiunea lor la un moment dat un punct de echilibru, paradigma ce este invechita, după părea autorului. G.S. considera ca la baza fenomenelor sau a evenimentelor care reflecta la un moment dat o anume valoare sta un lanţ cauzal care leagă un set de activităţi realizate in trecut de următorul set de activităţi ce reflecta prezentul, iar acestea impreuna influenţează viitorul.
Plecând de la o abordare filozofica a valori si trecând la o abordare practica in sensul prezentat de Standardele de Evaluare ANEVAR, valoarea poate fi:
Valoare de piaţa
Valoare de investiţie
Valoare justa
Valoare speciala
Valoare sinergie
Valoare de vânzare forţată
Valoare de impozitare
Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbat(ă) la data evaluării, între un cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie nepărtinitoare, după un marketing adecvat şi în care părţile au acţionat fiecare în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
Valoarea de investiţie este valoarea unui activ pentru proprietarul acestuia sau pentru un proprietar potenţial, pentru o anumită investiţie sau pentru anumite scopuri de exploatare.
Valoarea justă este preţul estimat pentru transferul unui activ sau a unei datorii între părţi identificate, aflate în cunoştinţă de cauză şi hotărâte, care reflectă interesele acelor părţi.
Valoarea specială este o sumă care reflectă caracteristicile particulare ale unui activ, care au valoare numai pentru un cumpărător special.
Valoarea sinergiei este un element suplimentar al valorii, creat prin combinarea a două sau a mai multor active sau drepturi, atunci când valoarea rezultată în urma combinării este mai mare decât suma valorilor individuale. Dacă sinergiile se obţin numai de către un anumit cumpărător, atunci aceasta este un exemplu de valoare specială.
Valoarea de vânzare forţata este determinate in conformitate cu anumite legi care impune valorificarea activelor prin licitaţie publica, întrucât licitaţia publica este o procedura care obliga debitorului sa valorifice activele aflate in patrimoniul sau la o anumită data, fara posibilitatea de a negocia direct cu un eventual cumpărător, vânzarea activelor fiind organizata de către ordonatorul desemnat conform legi, iar valorile de începerea al licitaţiei publice sunt cele din raportul de evaluare si acceptate de către creditori.
Valoarea impozabilă nu reprezintă „valoarea de piaţă” sau „valoarea justă” definite ca tipuri ale valorii în standardele de evaluare în vigoare, respectiv în legislația română privind reglementările contabile conforme cu directivele europene sau alte reglementări contabile specifice şi în Standardele Internaţionale de Audit.
