23/01/2026
🙃😉
UN BLOC ȘI DOI ARHITECȚI
Nu este o idee originală aceea de a folosi proiectele arhitecturale de diplomă: 1. practic (prin construcția lor), 2. pentru afirmarea profesională a studentului (participarea la concursuri, expoziții, saloane, etc.) sau 3. pentru testarea limitelor acestuia (virtuozitate profesională). Studenții de altădată ai Școlii de arhitectură s-au încadrat într-una dintre aceste opțiuni, cu excepția cazului în care diploma avea doar rolul de a bifa un examen. Relativ puține astfel de proiecte au fost construite și exemplul următor este interesant din două puncte de vedere: ca transfer al dreptului de proprietate intelectuală de la un student la un profesor și ca raportare a profesorului respectiv la arhitectura modernă.
Amintirile din școală ale arh. Dinu Antonescu ne aduc detalii surprinzătoare legate de blocul de pe Calea Victoriei nr 61. Acest bloc autorizat de Petre Antonescu a rezultat, de fapt, din proiectul de diplomă a lui Dinu Antonescu: “Mi-am dat proiectul de diplomă în 1934: un bloc de locuințe cu 60 de apartamente. A fost un proiect studiat pe un teren existent din București: Calea Victoriei colț cu str. Pictor Grigorescu. În anul următor clădirea a fost executată. A căzut la cutremurul din 1977 odată cu blocul alăturat Mica. În locul lor s-a ridicat de curând Hotel București.” (Addenda la monografia lui Dinu Antonescu: Columna lui Traian, 2009)
Proiectul de pe Calea Victoriei nr 61 a fost autorizat de arh. Petre Antonescu pentru beneficiarul Petre Antonescu. Putem bănui că aici începe legătura dintre cei doi arhitecți cu același nume de familie. În momentul în care a realizat monografia dedicată profesorului Antonescu, elevul Dinu Antonescu nu și-a trecut și propriul său proiect (Calea Victoriei nr. 61) printre cele ale maestrului său. Într-o postare anterioară presupuneam că acest proiect lipsea din monografie pentru că ar fi dovedit că Petre Antonescu a fost și un mare proprietar.
Proiectul a fost semnat de Petre Antonescu pentru că era un arhitect experimentat și a fost dornic să implementeze proiectul (lucru onorant pentru un student proaspăt diplomat). Nu știm dacă Dinu Antonescu a lucrat în biroul profesorului său. Amintirile sale sunt lapidare și echivoce: nu precizează că proiectul său a fost adoptat și semnat de profesorul său fără modificări. Faptul că un proiect de diplomă a ajuns să fie construit este remarcabil, dar faptul că arhitectul Antonescu angaja foști studenți în biroul său nu era. Grigore Ionescu a refuzat o ofertă în acest sens. Alexandru Zagoritz, Gheorghe Simotta sau Virginia Haret și-au făcut ucenicia în biroul acestuia.
; ;
