03/02/2026
Azi, la o cafea, am ajuns să îi explic unui prieten de ce impresia că turismul mondial „și-a revenit repede” nu este chiar corectă, chiar dacă vedem tot mai multe proprietăți închiriate în regim hotelier și destinații aparent pline. Din exterior, senzația este de revenire rapidă. Datele, însă, spun o poveste diferită.
Conform World Tourism Barometer, ediția mai 2025, publicat de UNWTO, turismul mondial a avut nevoie de aproape cinci ani pentru a reveni, la nivel global, la volumul de turiști internaționali din 2019. Mai important, această revenire nu a fost nici uniformă, nici simultană între regiuni.
În 2019, înainte de pandemie, structura turismului mondial arăta astfel:
Europa era, de departe, cea mai vizitată regiune, cu aproximativ 743,9 milioane de turiști internaționali. Asia-Pacific urma cu circa 362,1 milioane, Americile cu aproximativ 219,3 milioane, iar la distanță se aflau Orientul Mijlociu (71,6 milioane) și Africa (68,8 milioane).
Pandemia a provocat o prăbușire abruptă a fluxurilor turistice globale. Ridicarea restricțiilor de călătorie nu a dus automat la o reluare uniformă a circulației turistice, iar fiecare regiune a intrat într-un ritm propriu de recuperare.
La finalul anului 2024, diferențele dintre regiuni sunt evidente. Orientul Mijlociu este marea câștigătoare a revenirii, cu un avans de aproximativ +41,3% față de nivelul din 2019, depășind clar perioada prepandemie. Africa a reușit, la rândul ei, să recupereze pierderile, ajungând la un plus de circa 7,4% comparativ cu 2019.
Europa, deși rămâne cea mai mare piață turistică din lume, a avut o revenire mult mai prudentă. Abia în 2024 a reușit să depășească nivelul din 2019, cu un plus modest de aproximativ 1,6%. Practic, au fost necesari aproape cinci ani pentru a reveni ușor peste punctul de plecare.
La polul opus, două regiuni se află încă sub nivelul prepandemie: Americile, cu un minus de aproximativ 1,2%, și Asia-Pacific, cea mai afectată, cu un declin de circa 12,3%, influențat de redeschiderea târzie a unor destinații-cheie și de revenirea lentă a turismului din China.
I-am explicat că tocmai această evoluție explică ceea ce vedem astăzi. Nu asistăm la un boom apărut peste noapte, ci la finalul unui proces lung de recuperare, care a durat aproape cinci ani la nivelul turismului mondial. Creșterea actuală din turism și din zona închirierilor este rezultatul unei reveniri graduale, validate în timp, nu al unei accelerări bruște.
Percepția de „plin peste tot” apare abia acum, când ciclul de recuperare s-a închis în majoritatea regiunilor. Iar faptul că Europa a avut nevoie de aproape cinci ani pentru a ajunge la un plus de doar 1,6% spune mult mai clar care a fost, în realitate, ritmul revenirii turismului mondial.